Centenarul Grigore Coban, la Facultatea de Litere a Universităţii “Vasile Alecsandri“ din Bacău
Centenarul Grigore Coban
Grigore V. Coban (29 ian. 1914, sat Sudarca, ţinutul Soroca - 30 ian. 1986, Bacău) a fost evocat pe 30 ianuarie la Facultatea de Litere a Universităţii “Vasile Alecsandri“ din Bacău. În cadrul acestei reuniuni au participat cadre didactice, gazetari, masteranzi şi studenţi, dar şi artişti plastici (între care, Ilie Boca), împreună cu alţi martori ai fenomenului spiritual băcăuan din acei ani. Cu sprijinul dnei prof. Violeta Coban (nora cea mare a lui Grigore V, Coban), a fost amenajată și o miniexpoziţie documentară. Acţiunea a fost organizată de Societatea Cultural-Ştiinţifică “Vasile Alecsandri“, în colaborare cu Gruparea Alumni “Vasile Alecsandri“ Bacău şi cu filiala locală a U.A.P.
Băcăuanii îl ştiu mai ales în calitate de critic de artă, absolvenţii Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 Ani păstrează amintirea profesorului lor de limba rusă (în ultimul an a predat şi limba română la anul pregătitor), când de fapt el are formaţia iniţială de jurist. La încheierea cursurilor Liceului Tehnic Agricol Soroca (din fosta U.R.S.S.), a optat pentru Facultatea de Drept a Universităţii “Al. I. Cuza“ din Iaşi, pe care a absolvit-o cu o teză de drept internaţional, probabil actuală şi azi: “Regimul juridic al strâmtorilor Mării Negre“.
Bacăul artelor plastice îi datorează enorm: de numele lui Grigore V. Coban se leagă începuturile filialei locale a U.A.P., cronicile aplicate şi constante, care au ilustrat dinamica vieţii artistice băcăuane, iar monografia “Nicu Enea“ (1979) este o lucrare de referinţă în literatura de specialitate.
A publicat însă şi traduceri (din rusă), un studiu despre “Fenomenul A. C. Cuza“ (Iaşi, 1939), iar ca epigramist ar fi avut o frumoasă carieră dacă i s-ar fi dedicat mai mult timp acestei îndeletniciri.
Fiecare dintre cei prezenți au ținut să spună câte ceva din experiența lor trăită alături de Grigore V. Coban. Poveștile despre el au fost spuse de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze. Seratele pe care le organiza erau cunoscute de către toți prietenii lui. Obișnuia să cheme, spre supărarea soției acestuia, foarte multe persoane(scriitori, critici din diferite domenii, prieteni) cărora le oferea tot ce avea mai bun și alături de care își petrecea umeori timpul.
Din spusele sciitorului Călin Constantin, Grigore Coban a pictat și biserici. Însă regretul lui cel mai mare este că acesta nu este amintit așa cum trebuie și că multe persoane nu știu cine a fost Grigore V. Coban.
Violeta Coban, nora mai mare a juristului, a vorbit despre acesta ținând în mâini poza acestuia. Un moment emoționant, deoarece așa cum a spus și ea, Grigore V. Coban i-a fost precum un tată.
Evenimentul s-a încheiat după discuții îndelungate, iar cei prezenți au reușit să-i aducă omagiul cuvenit celui cărora le-a fost mentor.
