Băcăuanii îl ştiu mai ales în calitate de critic de artă, absolvenţii Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 Ani păstrează amintirea profesorului lor de limba rusă (în ultimul an a predat şi limba română la anul pregătitor), când de fapt el are formaţia iniţială de jurist. La încheierea cursurilor Liceului Tehnic Agricol Soroca (din fosta U.R.S.S.), a optat pentru Facultatea de Drept a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, pe care a absolvit-o cu o teză de drept internaţional, probabil actuală şi azi: „Regimul juridic al strâmtorilor Mării Negre“.

La Bacău a urmat Şcoala de Ofiţeri în Rezervă, iar la Bucureşti, Institutul „Maxim Gorki“, secţia limba şi literatura rusă, ne informează Sergiu Patraşcu, în „Povestea familiei mele“ (Iaşi, 2008). A avut parte de o viaţă tumultuoasă, de la prizonierat la starea de victimă a „pilelor“ în atribuirea unei demnităţi în justiţie şi de la participarea la luptele pentru eliberarea Basarabiei, la pierderea dreptului de semnătură în publicaţiile vremii.

Bacăul artelor plastice îi datorează enorm: de numele lui Grigore V. Coban se leagă începuturile filialei locale a U.A.P., cronicile aplicate şi constante, care au ilustrat dinamica vieţii artistice băcăuane, iar monografia „Nicu Enea“ (1979) este o lucrare de referinţă în literatura de specialitate.

A publicat însă şi traduceri (din rusă), un studiu despre „Fenomenul A. C. Cuza“ (Iaşi, 1939), iar ca epigramist ar fi avut o frumoasă carieră dacă i s-ar fi dedicat mai mult timp acestei îndeletniciri.

Grigore V. Coban (29 ian. 1914, sat Sudarca, ţinutul Soroca – 30 ian. 1986, Bacău) va fi evocat pe 30 ianuarie 2014, la ora 13, la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău. Şi-au anunţat participarea cadre didactice, gazetari, masteranzi şi studenţi, dar şi artişti plastici (între care, Ilie Boca), împreună cu alţi martori ai fenomenului spiritual băcăuan din acei ani. Cu sprijinul dnei prof. Violeta Coban, a fost amenajată o miniexpoziţie documentară.