Publicat: Miercuri, 17 Iunie 2015 10:24
Luni, 15 iunie 2015, la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, în Sala de consiliu, a avut loc manifestarea Centenar Alexandru Andronic (15.06.1915 – 25.05.1995). Iniţiat de Societatea Cultural-Ştiinţifică„Vasile Alecsandri” Bacău şi coordonat de Conf. univ. dr. Ioan Dănilă, preşedintele executiv al Societăţii, evenimentul s-a bucurat de un real succes.
Al. Andronic este unul dintre importanţii istorici ai noştri. Mai precis, a fost arheolog, cercetător ştiinţific, publicist şi pedagog. A profesat în învăţământul superior, ca asistent la Catedra de istoria românilor a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, iar mai târziu, între 1970 şi 1975 (anul pensionării), ca lector şi conferenţiar, la Facultatea de Istorie-Geografie a Institutului Pedagogic de 3 Ani din Bacău. Are o remarcabilă operă ştiinţifică. La depănarea amintirilor despre cel evocat au luat parte foştii săi studenţi, colegi şi colaboratori, asistaţi de studenţi băcăuani. Fiecărui participant la acest eveniment i s-a oferit posibilitatea de a lua cuvântul, iar cei ce au avut onoarea de a vedea în profesor un exemplu de urmat au fost primii care, prin cuvinte frumoase, au elogiat munca acestuia de-a lungul întregii sale activităţi. Profesorul universitar Alexandru Andronic, după cum afirmă fostul său coleg, prof. dr. Ioan Mitrea, a fost un model de dăruire în tot ceea ce a făcut, un om pasionat de munca sa.
15 iunie fiind şi ziua în care a încetat din viaţă cel ce a oferit literaturii române un patrimoniu inegalabil, Mihai Eminescu, cei de faţă au audiat cântecul soţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, interpretat de surorile Ana şi Olga Vieru, din Republica Moldova. La sfârşit, l-am ascultat pe Alexandru Andronic, dintr-un interviu radiofonic acordat dlui conf. univ. dr. Ioan Dănilă, în 1993. Cuprinşi de emoţii puternice, participanţii la acest eveniment au înţeles un lucru foarte important: este bine să îi apreciem pe cei ce ne sunt modele de viaţă în momentele în care ne putem bucura de prezenţa lor fizică, dar şi atunci când ceea ce moştenim de la ei este amintirea momentelor valoroase.
